Dumnezeu domneşte prin umilinţă, spune Papa
17.09.2002, Vatican (ZENIT) - Papa Ioan Paul al II-lea a reflectat asupra unuia dintre cele mai de neînţeles paradoxuri ale creştinismului: Dumnezeu domneşte umilindu-se pe sine. Privind la Cristos răstignit înţelegem că domnia Lui este una „de iubire, nu de dominaţie”, a spus Papa în timpul audienţei generale de astăzi, desfăşurată în Aula Paul al VI-lea. Această realitate ne permite să trecem de la „teama în faţa dreptăţii transcendente a lui Dumnezeu la experimentarea reală a iubirii Sale”.
Continuând seria sa de meditaţii asupra cântărilor biblice, Sfântul Părinte a meditat asupra Psalmului 95(96), care îl prezintă pe Dumnezeu ca Rege al universului. Papa a oferit şi o viziune creştină asupra Psalmului. Adresându-se celor 7.000 de pelerini prezenţi, Papa a spus că acest Psalm ne dă „siguranţa că nu suntem abandonaţi în faţa forţelor întunecate ale haosului sau ale hazardului, ci suntem întotdeauna în mâinile unui Stăpân drept şi îndurător”.
Cântarea, evocată adesea în liturgie, îl impresionează pe Papa Ioan Paul al II-lea deoarece a fost scrisă într-un timp în care Israelul era un popor mic şi oprimat în mijlocul marilor imperii vecine. Totuşi, în mod repetat le cere tuturor fiinţelor umane: „cântaţi Domnului tot pământul”. Îi invită pe toţi credincioşii să vestească „între neamuri slava Lui” şi apoi să se adreseze „tuturor popoarelor” şi să proclame „minunile Lui”, a spus Papa.
Israelienii au înţeles că „mare este Domnul şi lăudat foarte, înfricoşător este; mai presus decât toţi dumnezeii. Că toţi dumnezeii neamurilor sunt idoli; iar Domnul cerurile a făcut”, a explicat Papa Ioan Paul al II-lea. Sfântul Părinte a adăugat că prin „liturgie şi rugăciune, credinţa fiecărei generaţii este purificată, acei idoli cărora le aducem cu uşurinţă jertfe în viaţa de zi cu zi sunt abandonaţi, trecându-se de la teamă înaintea dreptăţii transcendente a lui Dumnezeu la experimentarea reală a iubirii Sale”.
Papa a reamintit interpretările date Psalmului de către Părinţii Bisericii. În 379, de exemplu, Grigore de Nazianz a explicat faptul că regalitatea lui Dumnezeu s-a manifestat în întruparea lui Isus. Explicând, Papa Ioan Paul al II-lea a spus că Dumnezeu „domneşte în mod specific în umilinţa crucii”. De aceea martiri precum Sf. Iustin au invitat „toate popoarele să se bucure deoarece `Domnul a împărăţit de pe lemnul crucii`”, a spus Papa.
Sfântul Părinte a reiterat îndemnul lui Isus din capitolul 10 al Evangheliei lui Marcu: „care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să i se slujească, ci ca El să slujească şi să-şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi”.

Va spun sincer ca am experimentat eu insumi, acest verset care scrie ca sa smerit atit de mult dar a fost inaltat nespus de mult, prin acest act al smereniei. referitor la persoana mea, cu cit m-am smerit mai mult, adica: cu cit l-am cautat pe Dumnezeu mai mult, si l-am vazut pe aproapele meu mai presus de mine insumi cu atit Dumnezeu a lucrat mai mult in viata mea.