Un jurnalist cercetează Copilăria lui Isus

12.12.2005, Roma (Catholica) - Cine a fost Isus în realitate? A existat El sau viaţa lui este doar o istorie pioasă inventată de cineva? Jurnalistul Andrea Tornielli, responsabil cu pagina despre Vatican din cotidianul italian „Il Giornale”, încearcă să răspundă acestor întrebări într-o nouă carte „Inchiesta su Gesù Bambino” (Anchetă despre Pruncul Isus). Zenit i-a luat un interviu autorului despre această carte, ce urmează să fie lansată marţi la Universitatea Catolică din Roma.

– Cum s-a ajuns la această carte?

– Cartea este un studiu jurnalistic care în loc să îşi aibă ca obiect un eveniment recent, încearcă cu aceleaşi instrumente să urmărească o ştire, o veste, de fapt vestea cea bună despre un eveniment de acum 2000 de ani: naşterea lui Isus în Betleem, un eveniment care împarte în două istoria omenirii.

– Şi la ce concluzii aţi ajuns în urma studiului Dvs?

– Am căutat să răspund la întrebările clasice conţinute în manualele de jurnalism: cine, ce, unde, când şi de ce. Din păcate, chiar şi în domeniul exegezei creştine, există tentaţia de a considera Evangheliile, în special partea privind Copilăria, scrise de Luca şi de Matei, ca fiind construcţii „teologice” ulterioare, pline de simboluri care au de-a face prea puţin cu realitatea. Prin cercetarea mea am căutat să demonstrez însă că pasajele evanghelice privind Copilăria au legături importante cu istoria, şi că evenimentele narate în aceste pagini descriu foarte bine contextul istoric, geografic şi cultural al acelei perioade de timp.

– Puteţi să daţi un exemplu concret?

– Oricine susţine că Evangheliile sunt construcţii intelectuale ale „inventatorilor” religiei creştine, ale „creatorilor” mitului Cristos, trebuie să explice de ce inventatorii au dat fondatorului lor mitic, identificat ca fiind Fiu al lui Dumnezeu, un nume precum Isus, adică unul din cele mai comune nume din Palestina. Ar fi ca şi cum astăzi cineva ar fonda în Italia o nouă religie numindu-l pe Dumnezeu „Mario Rossi”. Dacă Evangheliile ar fi fost cu adevărat o invenţie, cei care au scris-o ar fi căutat un nume mai neobişnuit şi original pentru Mesia. Un alt exemplu îl constituie păstorii. Luca îi prezintă ca fiind primii care s-au închinat Copilului din Betleem. Pentru societatea de atunci, păstorii nomazi care trăiau la periferia cetăţilor nu erau o clasă tocmai demnă. Erau consideraţi hoţi care trăiau zi şi noapte cu animalele lor, fără să se spele. Cuvântul lor nu avea valoare la tribunal. Similar a fost la Înviere, când primele martore au fost nişte femei. Nici ele nu puteau să aducă mărturie în faţa vreunui tribunal pentru simplul fapt că în cultura iudaică de atunci cuvântul lor nu valora nimic. De ce „inventatorii” să fi ales martori atât de necredibili, pentru evenimente atât de importante precum naşterea Fiului lui Dumnezeu şi apoi Învierea Sa?

– Putem spune de aceea că existenţa istorică a figurii lui Isus din Nazaret reiese şi din pasajele evanghelice privind Copilăria Sa?

– În ciuda faptului că sunt unii care conţin contrariul, cele două relatări evanghelice ale Copilăriei sunt serioase şi legate concret de acea perioadă. Este suficient să ne gândim la relatarea lui Matei, mai veche decât a lui Luca. Evanghelistul nu ascunde deloc confuzia creată de sarcina Mariei, dinainte de căsătoria ei cu Iosif şi de trăitul lor sub acelaşi acoperiş. Dacă Evangheliile ar fi cu adevărat invenţii ale primei comunităţi creştine, de ce nu ar fi cenzurat acest detaliu, sau, mai simplu, de ce nu ar fi pus vestirea îngerului către Iosif cu câteva zile mai rapid, evitând îngrijorările din sufletul tâmplarului?