Prima Liturghie arhierească în Drumul Taberei
17.01.2008, Bucureşti (Catholica) - Duminică, 13 ianuarie 2008, parohia greco-catolică Drumul Taberei din Bucureşti, găzduită de biserica romano-catolică din cartier, a avut parte de o mare bucurie – prima Liturghie arhierească, celebrată de PS Mihai Frăţilă, Episcop auxiliar de Alba Iulia şi Făgăraş, cu sediul în capitală. Alături de PS Mihai, la altar au slujit pr. protopop Liviu Oţoiu şi pr. paroh Silviu Moşneag. Răspunsurile au fost date de corul parohiei.
În predica sa, PS Mihai a făcut un comentariu spiritual la evanghelia Duminicii de după Bobotează. „Profeţiile pe care Mântuitorul le împlineşte nu au fost înţelese şi n-au fost recunoscute de preoţii Templului, chiar dacă aceştia recunoscuseră alte profeţii, dar pe acestea, pe care Mântuitorul le săvârşea şi le împlinea în viaţa Sa şi în Persoana Sa, nu le-au recunoscut. Aceştia, cu cărţile în mână, nu l-au recunoscut pe Hristos.” După ispitirea în pustiu şi întemniţarea lui Ioan Botezătorul, Isus părăseşte Nazaretul şi locuieşte la Capernaum, „pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor”. Mântuitorul şi-a început viaţa publică pe acest pământ periferic al amestecului dintre oameni, civilizaţii şi religii, departe de Templul din Ierusalim.
„Dumnezeu este în locuri pe care noi nu le bănuim şi, dacă am avea mai multă credinţă, am descoperi că Dumnezeu nu este numai acolo unde ne aşteptăm să fie, ci este pretutindeni şi este acolo unde doreşte să ne întâlnească. Şi efortul credinţei, efortul de rugăciune, efortul de meditaţie, pe care fiecare dintre noi îl face atunci când îşi împreunează mâinile, este de a recunoaşte acel loc unde Dumnezeu ne vizitează. Şi acel loc nu sunt numai bucuriile, confortul şi lucrurile care merg bine, ci sunt şi locurile întristării, ale tulburării, ale aşteptărilor, ale speranţei” a spus Arhiereul. La finalul liturghiei, PS Mihai a oferit crucea spre sărutare numeroşilor credincioşi prezenţi.

Avem atata nevoie de preoti buni si sfinti pentru a nu ne pierde identitatea ca Biserica si apoi ca si crestini, incat ar trebui sa ne rugam neincetat ca Domnul sa reverse cele mai alese daruri asupra Arhiereilor si preotilor nostri dar mai cu seama darul umilintei. Doamne ajuta-le.
Ce bucurie pentru noi sa aflam cum Biserica se inoieste prin arhierei tineri, inzestrati cu har, cu stiinta si cu zel apostolic pentru a ne conduce la mintuire.