LC: Autoritatea lui Petru, mai tare decât piatra
29.09.2010, SUA (Catholica) - În articolul „Autoritatea lui Petru, mai tare decât piatra”, apărut în numărul pe septembrie 2010 al revistei electronice Lumea Catholica, pr. Dwigth Longenecker ne prezintă trei imagini biblice care se reunesc pentru a susţine afirmaţiile Bisericii Catolice despre autoritatea papală: „piatra, dregătorul şi păstorul. Aceste imagini nu apar numai într-un singur verset, ci îşi au originea în Vechiul Testament, fiind susţinute în Noul Testament. Asemenea unei frânghii împletite din trei fire puternice, aceste trei imagini ale pietrei, dregătorului şi păstorului susţin în mod sincronizat şi interdependent autoritatea căreia Cristos dorea să îi încredinţeze Biserica Sa de pe pământ”.
Astfel, „un studiu biblic asupra Vechiului Testament demonstrează importanţa pietrei ca imagine a autorităţii şi a forţei de bază… În Vechiul Testament, imaginea puternică a stâncii face referire în mod repetat la Dumnezeu însuşi… Cristos cel întrupat reprezintă manifestarea stâncii care este Dumnezeu. Prin urmare, El are autoritatea să numească pe cineva care să împărtăşească cu El statutul de piatră. În contextul Vechiului Testament, Isus, piatra, este Cel care oferă învăţătura despre piatră… Cărturarii evrei îl considerau în repetate rânduri pe Avraam ca fiind piatra de temelie a poporului evreu, numită de Dumnezeu. Dumnezeu era stânca supremă, dar Avraam era prezenţa Sa pe pământ. Aşa cum lui Avraam i s-a dat un nume nou pentru a indica noua lui condiţie de piatră de temelie, Isus îi dă un nume nou lui Simon – Piatră – pentru a semnifica temelia pe care o reprezintă în noul legământ”.
În ceea ce priveşte imaginea dregătorului, „capitolul 22 din Isaia oferă contextul din Vechiul Testament pe care discipolii lui Isus l-ar fi înţeles pe deplin atunci când El a citat acest pasaj în Matei 16. Atunci când Isus i-a spus lui Petru ‘ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: ceea ce vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, iar ceea ce vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri’, discipolii ar fi trebuit să recunoască pasajul din Isaia. Ei ar fi trebuit să înţeleagă nu doar faptul că Isus se numea pe sine Regele regatului său, ci şi că îl numea pe Petru drept dregătorul său regal… Teologii catolici nu sunt singurii care interpretează versetele din Matei 16,17-19 ca citat direct din Isaia 22. În lucrarea sa ‘Pe această piatră’, Stephen Ray citează mulţi biblişti protestanţi care susţin această înţelegere şi afirmă că Isus deleagă fondatorului Bisericii Sale pe pământ autoritatea pe care El o are asupra vieţii şi a morţii, a raiului şi a iadului”.
În fine, „momentul în care, după Înviere, Isus Cristos îi spune lui Petru ‘paşte mieluşeii Mei, păstoreşte oile Mele, paşte oile Mele’ (Ioan 21,15-17) are foarte multe ramificaţii. De-a lungul Vechiului Testament, Dumnezeu este perceput ca fiind Păstorul cel Bun. El promite că va veni şi va fi păstorul poporului Său prin robul Său David. Atunci când Isus Cristos, fiul lui David, împlineşte această profeţie, promisiunea lui Dumnezeu s-a împlinit. Apoi, înainte ca Isus să se înalţe la cer, El îi porunceşte lui Petru să preia ministerul Său pastoral. De acum, Petru îşi va asuma rolul de Bun Păstor în locul lui Cristos”.
