LC: De ce apare Maria?
01.10.2008, Roma (Catholica) - Numărul pe luna septembrie al revistei electronice include şi articolul „De ce apare Maria?” semnat de mariologul american Mark Miravalle. Acesta este profesor de teologie de la Universitatea Franciscană din Steubenville, Ohio, SUA, şi autor al cărţii „Mariologia: un ghid pentru preoţi, diaconi, seminarişti şi persoane consacrate”. Printre multele teme atinse în interviu este şi cea a Mariei co-răscumpărătoare: „În apariţiile din Paris – 1830, Lourdes – 1858, Fatima – 1917, Amsterdam – 1945 şi Akita – 1970, tema co-răscumpărării din partea Fecioarei Mariei, precum şi chemarea mariană la o co-răscumpărare creştină a poporului lui Dumnezeu, constituie o temă consistentă. Mama lui Isus a participat în mod unic alături de Isus, ca şi `co-răscumpărătoare` la realizarea mântuirii lumii.”
„Apariţiile Fecioarei Tuturor Neamurilor, aprobate de Episcopul Joseph Punt de Amsterdam ca autentice în 2002, au aprofundat chemarea la co-răscumpărarea creştină precum şi la definirea solemnă a Mariei ca şi co-răscumpărătoare, mijlocitoare şi apărătoare. Nu trebuie să surprindă faptul că adevărul despre rolul unic al Fecioarei Maria alături de Isus în răscumpărare, după cum este el susţinut explicit de Magisteriu în ultimele două secole, este oglindit în domeniul revelaţiilor private aprobate din aceeaşi perioadă istorică.” Dar oare este momentul pentru o nouă definiţie dogmatică legată de Maria? Prof. Miravelle crede că „o definiţie papală ar avea numeroase efecte pozitive pentru Biserică. Ar articula, cu cea mai mare claritate scripturală şi teologică posibilă, această doctrină perenă despre rolul unic al Fecioarei Maria, care este în întregime dependent de Isus Cristos, Răscumpărătorul divin şi uman al tuturor.”
„Este dificil să te gândeşti la un Pontif mai capabil pentru o astfel de definire decât actualul Papă-teolog, genialul Papă Benedict al XVI-lea, dacă dânsul va dori să facă această proclamare. Cred de asemenea că această dogmă ar servi misiunii ecumenice a Bisericii, asigurând celelalte tradiţii creştine că Biserica Catolică face o distincţie între Isus Cristos ca Răscumpărător divin şi uman de care depinde întreaga mântuire, şi participarea unică a neprihănitei Sale Mame la istoria mântuirii. Dogma ar ajuta de asemenea poporul lui Dumnezeu să se concentreze asupra îndatorii fiecărui creştin de a participa la mântuirea semenilor. Nu ar fi oare acesta antidotul pentru izolarea şi singurătatea atâtora? Nu este acesta răspunsul la chemarea noii evanghelizări şi la chemarea Fecioarei de la Fatima de a ne ruga şi a face penitenţă pentru convertirea păcătoşilor? Ar fi de fapt un răspuns clar din partea Bisericii pentru toţi cei care se tem că suferinţa nu are sens. Dimpotrivă, pentru creştini suferinţa umană este mereu supranaturală şi în mod veşnic răscumpărătoare.”
