„Un păstor misionar şi luptător, prieten al României”

04.04.2005, Iaşi (Catholica) - Situl Trinitas a publicat ieri un lung mesaj semnat de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, cu titlul „Un păstor misionar şi luptător, prieten al României” şi subtitlul „Personalitatea Papei Ioan Paul al II-lea (1920-2005)”. „Valorile autentice şi mari nu pot fi închise în frontiere şi tipare înguste. Ca şi lumina, ele se revarsă dincolo de sursa sau contextul care le-a generat. Ceea ce este profund uman, lumină sau frumuseţe spirituală a chipului lui Dumnezeu în om, se împărtăşeşte şi se recunoaşte pe plan universal, devenind patrimoniu spiritual al umanităţii, care deodată include şi transcende specificul sau limitarea individuală, naţională, religioasă şi culturală. Papa Ioan Paul al II-lea, prin profilul său spiritual deosebit, se înscrie în perspectiva amintită mai sus”.

Mesajul schiţează „câteva trăsături din profilul spiritual al unui Papă misionar la răscruce de milenii, în personalitatea căruia pacea şi bucuria, iubirea şi jubileul credinţei transcend adesea tulburarea şi suferinţa condiţiei umane. […] Între calităţile şi acţiunile principale ale Papei Ioan Paul al II-lea se disting câteva cu valoare spirituală profundă: 1. Un om al rugăciunii şi un misionar al valorilor Evangheliei; 2. Un luptător împotriva ideologiilor totalitare şi autosuficiente care neagă misterul sau transcendenţa persoanei umane; 3. Un om al pocăinţei, al reconcilierii şi al unităţii.” Fiecăreia din aceste calităţi IPS Daniel îi dedică un spaţiu amplu.

La capitolul rugăciune, Mitropolitul ortodox subliniază faptul că „Papa afirmă necesitatea sau importanţa rugăciunii, a meditaţiei spirituale, a Euharistiei, a pelerinajului, ca dimensiuni esenţiale ale vieţii creştine. […] Evlavia sa mariană pronunţată, de cinstire deosebită a Fecioarei Maria, a Mamei Răscumpărătorului Hristos, se alimentează sau inspiră şi din evlavia populară faţă de Maica Domnului, Apărătoare a celor neajutoraţi. […] Papa Ioan Paul al II-lea a făcut din rugăciunea tradiţională romano-catolică Angelus o lucrare misionară săptămânală pentru pelerinii veniţi la Roma, unind rugăciunea cu meditaţia teologică şi exhortaţia pastorală. Astfel, în faţa Basilicii Sfântul Petru din Roma, piaţa devenea loc de rugăciune, turismul devenea pelerinaj, iar salutul părintesc şi prietenesc devenea şcoală de teologie şi spiritualitate pentru vizitatori, ca de altfel şi stadionul folosit pentru vizitele sale în diferite ţări ale lumii.”

În ceea ce priveşte lupta Papei împotriva ideologiilor totalitare şi autosuficiente, IPS Daniel subliniază că „rugăciunea, Evanghelia şi Euharistia constituiau sursele principale ale luptei (sale) spirituale”. Sfântul Părinte „a apărat dreptul la demnitate al persoanelor şi popoarelor private de libertate, a arătat preferinţă pentru săraci şi marginalizaţi, pentru cei exploataţi şi folosiţi ca mijloace sau instrumente de profit, a condamnat violenţa şi războiul, oprimarea persoanelor şi a popoarelor. Totodată, Papa a apărat darul sacru al vieţii condamnând avortul şi eutanasia, clonarea umană, fertilizare in vitro şi manipularea genetică, defavorabile identităţii şi demnităţii vieţii umane.” Vorbind tot despre Papa, Mitropolitul spune că acesta a acordat o atenţie deosebită „integrităţii şi sfinţeniei familiei, vieţii şi fidelităţii conjugale, valorii şi semnificaţiei spirituale a corpului şi a iubirii curate, într-o lume în care valorile familiei tradiţionale sunt contestate, iar divorţul, căsătoriile de probă, cuplurile între persoanele de acelaşi gen, încearcă să devină o morală a zilei.”

La final, IPS Daniel aminteşte de „gesturile de pocăinţă ale Papei, pentru greşelile comise în trecutul îndepărtat sau apropiat de către persoane din conducerea sau structurile Bisericii Catolice. […] Comportamentul Papei de penitent şi pelerin, de creştin şi prieten, în vizitele sale din câteva ţări majoritar ortodoxe merită o reflecţie aprofundată din partea fiecărui păstor de suflete creştin, indiferent de comunitatea eclesială căreia îi aparţine. Gesturile sale de penitent şi de pelerin se armonizează cu spiritualitatea din enciclicile sale: Ut unum sint/Ca toţi să fie una (1995) şi Orientale Lumen/Lumina răsăriteană (1993), cu recunoaşterea faptului că adevărul credinţei şi iubirea frăţească nu pot fi despărţite, că unitatea exterioară care nu este comuniune spirituală profundă nu se poate impune conştiinţei şi libertăţii umane. De aceea, Papa a invitat alte Biserici să reflecteze, în mod fratern şi critic, asupra primatului papal însuşi. Episcopul italian Vincenzo Paglia mărturisea că Papa Ioan Paul al II-lea referindu-se la relaţia sa cu Ortodoxia ar fi spus de mai multe ori: Doresc comuniune cu Ortodoxia, nu jurisdicţie asupra ei!”